Bunelu’s Blog

Viaţa cu Louie a fost desenul animat preferat pe vremea când eram puţin mai mic . În ultimul timp pe Jetix se dau numai desene de căcat , că altfel nu le pot zice . Îmi amintesc că discutam despre fiecare episod în parte cu prietenii şi râdeam de pocneam de fiecare data când eram în faţa televizorului . Era un desen animat interesant şi plin de haz , nu ca în cazul celor de acum , cu roboţei şi tot felul de extreterestri . Singurul desen făcut pe o temă asemănătoare este Copiii de la 402 pe care-l vizionez cu plăcere când mai deschid televizorul şi într-un mod miraculos el rulează pe Jetix . Îmi lipsesc desenele de genul Popeye , Tom şi Jerry ( nu am mai văzut de mult ) , Scooby Doo , Bugs Bunny , Mickey Mouse , chiar dacă majoritatea zic că desenele-s pentru copii . Ce-a mai gravă parte e că aceştia care sunt “împotriva” desenelor animate au uitat că în fiecare om există un spirit de copil , indiferent de vârstă .

Cât despre desenele animate din ultimii 2-3 ani şi efectul lor asupra celor mici am de povestit ceva .
Într-o zi de miercuri , când erau şi zilele şcolii , cum nu se prea făceau ore iar câţiva colegi pregăteau un panou cu fotografii pentru o expoziţie organizată de profesorul de geografie am coborât împreună cu Andreea să vedem cât mai au de lucru . Spre uimirea mea , fiul profesoarei de desen , care avea în jur de 5-6 ani se credea Spider-Man . Nu e nici o glumă şi nu vorbesc prostii . Cum am ajuns jos la cancelarie ( unde pregăteau aia panoul … ) ăla micu’ a venit la mine şi mi-a zis sec : “Tu nu-mi eşti prieten eşti duşmanul meu ! ” . Am rămas cu blocat şi am început să râd . A început copilu’ să se agite , se tăvălea pe jos , încerca să mă lovească , eu râdeam , el ţipa , lua iar poziţie , iar era pe burtă şi tot aşa . La un moment dat îl întreb cum îl cheamă şi rămân uimit de răspunsul de primit : “Eu sunt omul păianjen ” . Am trăit să o văd şi pe asta . Ăla mic se credea erou , să bată el pe toată lumea . Am încercat jumate de oră să-l înţeleg dar începea să devină stresant , parcă era alimentat cu duracell … baterii cu o durată de viaţă mult mai lungă … aşa că l-am luat de picioare şi l-am ţinut cu capu-n jos câteva secunde . S-a liniştit el puţin şi a început iar să se creadă erou de desen animat .

Mai am până am să înţeleg de ce fetele au un efect aşa de mare asupra celor mici , nu ştiu cum , dar Andreea i-a zis două vorbe şi s-a liniştit mititelul , eu rămânând plăcut surprins , zâmbind uşor . După câteva minute a venit şi maicasa de la oră şi i-am zis într-un mod subtil că fiul ei micuţ şi drăguţ se crede omul paianjez iar doamna a dat un răspuns foarte elocvent : “Stă foarte mult în faţa televizorului şi se uită la desene animate ” .

Desenele animate produse recent ( nu toate ) tampesc mai mult decât amuză .