Cum ziceam acum cateva zile , m-am apucat de citit Viata Formelor de Henri Focillon . Prea mult timp nu am avut la dispozitie dar am reusit sa citesc cateva pagini si sa-mi notez ceea ce mi s-a parut mai interesant .

Viata este forma , iar forma este modul de manifestare al vietii .

Opera de arta nu exista decat ca forma .

Natura la randul ei creeaza forme , imprimand obiectelor din care este alcatuita si fortelor care le anima figuri si simetrii .

Semnul semnifica in timp ce forma se semnifica .

Semnul , tratat dupa anumite reguli , tras cu pensula in linii subtiri si groase , nervoase si domole , cu inflorituri si abrevieri , constituind tot atatea maniere , primeste o simbolica ce se suprapune semanticii si care de altfel este capabila sa se consolideze si sa se fixeze in asa fel incat sa se transforme intr-o noua semantica .

Forma eset doar o cifra ratacind prin spatii in cautarea unui numar care fuge din calea ei ?

Arta de a gandi nu are nimic in comun cu gandirea .

Schita anima capodopera .

Forma poate la un moment dat sa devina formula si canon , adica oprire brusca , tip exemplar , dar este mai intai de toate o viata in miscare intr-o lume ce se transforma .

Viata unui stil poate fi considerata fie ca o dialectica , fie ca un proces experimental .

Esenta ormanentului consta in capacitatea lui de a se reduce la formule cele mai pure ale inteligibilitatii si pentru ca rationamentul geometric se aplica fara gres la analiza raportului dintre parti .